Formația suedeză Amon Amarth, al cărei nume înseamnă “Muntele Destinului” în limba sindarin, limbă inventată de J. R. R. Tolkien, utilizează cu hotărâre amestecul dintre black metal şi death metal melodic şi abordează teme precum mitologia nordică sau era vikingă.

Noul album “Jomsviking” face de asemenea referire la mitologia nordică şi este un album de concepţie, cu o poveste tragică şi dramatică despre dragoste şi răzbunare bazată pe istoria Jomsviking. Solistul trupei, Johan Hegg, ne relatează povestea albumului, vorbindu-ne despre un tânăr care se îndrăgosteşte de o fată promisă altuia, iar în timpul căsătoriei acesta omoară accidental un om: “The first man I killed was the earl’s right-hand man/ When he came to take her away” şi este obligat de situaţie să fugă: “Bathing in a pool of his own blood/ My one and only choice was to flee this land”, dar promite că se va întoarce să se răzbune şi să o cucerească înapoi pe fată. Astfel, el se alătură frăţiei Jomsviking şi găseşte aici tot sprijinul de care are nevoie pentru a se răzbuna. Jomsvikings erau cunoscuţi în secolele X si XI ca fiind o ceată de mercenari vikingi de credinţă păgână care venerau zeităţi precum Odin şi Thor. Această temă a mercenarilor devine clară pe melodia “The Way of Vikings” unde doi jomsvikings -prieteni apropiaţi- se înfruntă pe câmpul de luptă, iar unul dintre ei trebuie să moară: “This is how we battle/ It’s the way of the jomsvikings”.

De asemenea, pe album predomină motivul singurătăţii, acesta fiind prezent încă de la prima melodie: ” I am an outcast/ All alone/ I’m a nomad without home/ I am an outlaw/ I’m disowned/ And I am no man’s son”. În a doua melodie, numită “Wanderer”, tânărul viking trebuie să-şi continue singur călătoria în drumul său spre maturizare “I journey through this frozen land on my own/ There’s no shelter anywhere down the road” şi să treacă printr-o mare de sânge: “Drifting alone/ Upon the dragon ship”. Melodia “On a Sea of Blood” conţine riff-uri asemănătoare thrash-ului şi este definită de un sunet exploziv asemănător celui de motor, caracteristic sound-ului Amon Amarth, în timp ce “One Against All” este foarte bine construită şi necesită chitarişti precum Mikkonen şi Soderberg pentru sincronizarea chitărilor astfel într-un set live.

Imagini pentru amon amarth

Amon Amarth sunt cunoscuţi pe scena death metalului melodic pentru riff-urile senzaţionale, iar pe acest album trupa generează un ritm melodic incandescent care se identifică cu sound-ul specific trupei, fiind prezent încă de la începuturile acesteia. Aprinse de riff-urile dinamice care sunt acompaniate de pasaje neaşteptat de melodioase de-a lungul instrumentalului greu, tendinţele melodice ale trupei sunt în prim plan pe noul album “Jomsviking”. Trupa adoptă ritmurile principale şi foloseşte des pasaje tremolo, care urmăresc un anume tipar. Aceste pasaje vibrante care au un efect plăcut alternează între marşurile glorioase, thrash metalul frenetic şi iute şi între tempouri medii, mult mai relaxate. Acesta reprezintă un mix impresionant dintre black metal, death metal şi mici elemente de thrash şi propulsează albumul printre cele mai bune albume semnate Amon Amarth. Dacă “Sutur Rising” şi “Deceiver of the Gods” nu au putut să se ridice la înălţimea celorlalte materiale discografice, ele aflându-se în umbra albumului “Twilight Of The Thunder God”, “Jomsviking” reuşeşte să o facă şi se bucură de sound-ul original care i-a consacrat pe Amon Amarth şi i-a diferenţiat de restul trupelor de death melodic.

Pe lângă atenţia acordată instrumentalului şi povestea mitologică construită într-un mod excepţional în jurul albumului, Amon Amarth nu neglijează partea compoziţională a versurilor, creând refrene uşor de reţinut pentru ascultător, versurile “Raise your horns/ Raise them up to the sky/ We will drink to glory tonight” şi “At dawn’s first light/ Run for your lives” fiind cele mai bune exemple. Mai mult, pe album se remarcă şi piesa “One Thousand Burning Arrows” care impresionează prin încărcătura emoţională prezentă atât prin chitara tânguitoare, cât şi prin versurile de rămas bun aduse conducătorului frăţiei Jomsviking: “The brotherhood is gathered/ Their faces hard as stone/ They have come to take farewell/ In silence they mourn” care este condus pe ultimul său drum într-un ritual specific vikingilor. O altă melodie la fel de tulburătoare este “A dream that cannot be” care revelează povestea de dragoste prezentă pe album prin contribuţia adusă de Doro Pesch, aceasta atestă cu ajutorul versurilor că tânărul viking a ajuns la finalul drumului său spre maturizare “I feel him near/ The boy estranged has now returned/ A full grown man, but still I fear that nothing’s changed/ He simply does not understand”, însă fata de care s-a îndrăgostit îl refuză. Avem parte de un final tragic al poveştii relatate pe album, tânărul viking moare în luptă în ultima melodie, “Back on the Northern Shores”, şi pleacă să cineze alături de marii luptători şi alături de Odin: “He hears her silent call/ Freja leads him through the door/ Into the great hall”.

Amon Amarth au creat de-a lungul timpului albume consistente şi de o calitate surprinzător de bună, iar acest lucru se continuă cu “Jomsviking”. Ultimul album este unul conceptual în care piesele sunt foarte bine închegate pentru a spune o poveste, consemnând un mare progres în istoria trupei ce merită sărbătorit cum se cuvine!

All hail Odin!