Veteranii metalului progresiv, suedezii de la Opeth, pășesc cu noul album Sorceress pe teritorii necunoscute și neexplorate anterior. Trupa continuă să fie în căutarea unui sound nou și fresh și să orbiteze în jurul aceleiași sfere, a muzicii progresive cu influențe jazzy, cum au făcut-o încă de la lansarea albumului “Heritage” în 2011. “Sorceress” îmbină o varietate de elemente care au apărut de-a lungul evoluției Opeth: progresive, psihedelic, jazz, influențe acustice și riff-urile joase de doom, soundul albumului depărtându-se foarte mult de originile death metal progresiv ale trupei, specifice albumelor “Blackwater Park” și “Ghost Reveries”. Nu multe trupe reușeșc să unească genuri atât de diferite sub umbrela unui stil muzical principal, metalul în cazul de față, într-un mod atât de inteligent asemeni unui caleidoscop muzical.

Image result for sorceress opeth

Melodia “Persephone” deschide albumul cu un sound acustic și minimalist, care este menit să încălzească inimile ascultătorilor și să servească drept punct de sprijin pentru următoarea melodie. “Sorceress” începe cu un riff rece de orgă, urmată de o chitară dublă simplistă, dar foarte heavy. Natura progresivă a piesei este scoasă în evidență mai mult de felul în care a fost scrisă melodia, decât de o instrumentație meticulos realizată. Astfel, atât versificația, cât și vocea lui  Mikael Åkerfeldt reușesc să vrăjească ascultătorul, versurile “But you’re dying/ It’s in your eyes” reprezentând punctul culminant al melodiei “Sorceress”. Ca și predecesoarea sa, melodia “The Wilde Flowers”, este împărțită inteligent în diverse aranjamente caracterizate de un ritm intermitent și formate din solouri de chitară impresionante, dar riff-uri elementare și ușor accesibile, cu o varietate de stiluri muzicale menite să purifice spiritul, deoarece “Inima este bolnavă și febra ridicată/ În așteptarea unui sunet” – “Heart is sick and fever is high/ Waiting for a sound”.

Balada acustică “Will O the Wisp” reprezintă o întoarcere nostalgică la melodiile de pe albumul “Damnation”, noutatea reprezentând-o sunetul cristalizat al chitarii care se aseamănă cu “Dun Ringill” de la  Jethro Tull. În melodie pot fi resimțite atât regretele și eșecurile care bântuie existența umană și rămân impregnate în pânza timpului, cât și trecerea ireversilă a acestuia, versurile întărind acest vibe melancolic: “And time it waits for no one/ It heals them when you die/ And soon you are forgotten/ A whisper within a sigh”.

Pe “Chrysalis” puterea vocii lui Åkerfeldt își face simțită prezența, melodia reprezintă de asemenea o sinteză a progresivului nou și vechi, putând fi auzită și o îmbinare dintre chitară și clape care poate fi comparată cu aranjamentele făcute de Ritchie Blackmore pentru Deep Purple. În opinia mea, “Chrysalis” este una dintre cele mai bune melodii de pe album, putând să concureze ușor cu melodii marca Dream Theater.

“Sorceress 2” este creată în contrast cu varianta sa mai heavy anterioară, “Sorceress”, și prezintă influențe din folk-ul clasic și aici putem asememăna cu stilul folkistului Nick Drake, de asemenea soundul se îndreaptă și către o abordare nouă a celor de la Radiohead pe albumul “A Moon Shaped Pool” cu melodii precum “Present Tense” și “Numbers”.

“The Seventh Sojourn” este o melodie care insuflă diversitate pe album prin folosirea chitării acustice și a sitarului, asemănându-se astfel cu piesa “Kashmir” a trupei Led Zeppelin, și mai ales prin explozia de influențe orientale și atmosfera arăbească creată. Urmează melodia “Strange Brew” care păstrează aceeași notă a diversității, fiind caracterizată de o creștere progresivă a intensității, de dinamism și de un blues zvăpăiat. De asemenea, este și cea mai progresivă melodie de pe album, o călătorie ce se întinde pe durata a 8 minute, deși tot drumul este resimțit ca o lungă și frumoasă călătorie prin parc: “An afternoon walk through the park/ I keep to the shadows until it’s dark”. Mai mult, “Strange Brew” poate să depășească cu ușurință măreția piesei “Chrysalis”, iar din punctul meu de vedere reprezintă o capodopera a trupei Opeth.

Image result for opeth sorceress

Soundul psihedelic al piesei “A Fleeting Glance” ne reamintește de trupe ca Porcupine Tree și Pink Floyd și se contopește frumos cu sunetul clavecinului, instrument folosit în premieră de Opeth. Versificația împreună cu vocea solistului produc o spirală sonoră amețitoare, acest lucru putând fi regăsit și în versuri unde Mikael Åkerfeldt se învârte în cerc în încercarea de a se regăsi pe sine: “But it’s fading away from my mind/ There’s another “me” waiting behind”.

“Era” începe cu un pasaj liniștit de pian, numai pentru a exploda într-un ritm alert și dificil de interpretat. Albumul se încheie într-o notă pașnică, revenindu-se la acordurile de pian cu melodia “Persephone (Slight Return)”.

“Sorceress” este cel mai domol album de la “Ghost Reveries” și cel mai heavy de la “Watershed” încoace. Este întunecat, atmosferic și misterios, iar numele său și designul coperții reflectă adevărata sa natură.”Sorceress” este un album extrem de experimental și necesită mai mult de o ascultare pentru a-l înțelege și savura, dar Opeth reușește și de această dată să poarte ascultătorul atât pe drumuri familiare, cât și pe tărâmuri nemaiîntâlnite și să se remarce printr-un metal progresive plin de originalitate.