Deși fiordurile celebre se află în țările nordice, cele din metalul românesc actual sunt de-a dreptul fascinante, golfuri lungi, adânci, strâmte, ce intră în uscat şi se pot întinde pe câţiva kilometri. Luna decembrie a fost luna premierelor pentru mine, am aprofundat scena underground a metalului românesc și am trăit o mare satisfacție, constatând că fanii acestei scene sunt numeroși. Printre aceștia s-au strecurat și curioși ca mine care fără să vrea au fost martorii unor trupe tinere, la început de drum și a unor acte de muzică desăvârșite. Prima mea interacțiune cu această scenă am avut-o la concertul Myrath, cu formația Stonelight care abordează un melodic heavy metal cu influențe progresive. Stonelight pe cât sunt de tineri, pe atât sunt de profesioniști, cu un instrumental complex, o chitară care sună foarte bine și o solistă care reușește să vrăjească cu o voce extrem de pătrunzătoare. Mi-au atras atenția două melodii din repertoriul trupei Stonelight în acea seară: Insanity – despre care am înțeles că ar fi un single extras de pe noul lor album „Into The Unknown” și The Trooper – un cover Iron Maiden foarte reușit în ciuda aparențelor, instrumentalul ireproșabil și o voce care a reușit surprinzător de bine să susțină o melodie cântată original de către Bruce Dickinson. A doua întâlnire am avut-o cu Asemic, o trupă de progresiv instrumental pe care am descoperit-o anul trecut la concertul celor de la Bucovina, dar pe care am dorit să o revăd. Întâlnirea de gradul trei a fost cu Flesh Rodeo și Fjord, alte două trupe la fel de noi pe piață cu un act muzical de calitate care vine să resusciteze scena metal autohtonă.

Image result for fjord band

Croazieră la fiorduri

Mă hotărâsem să-mi cumpăr bilet la concertul Asemic, să-i ascult  atent atât pe ei, cât și celelalte două trupe ce aveau să participe, Flesh Rodeo și Fjord, și cu scopul evident de a veni în sprijinul actelor din sfera underground a metalului românesc. Între timp am participat la două concursuri pentru câștigarea unei invitații duble, a unui tricou și a unui CD cu Fjord, headlinerii din acea seară. Nu mă gândeam nicidecum că voi câștiga, cu atât mai mult la ambele concursuri, pentru că sincer nu am crezut niciodată în astfel de trageri la sorți. Consider că scopul lor este doar de a promova evenimentul, participanții fiind tentați să distribuie anunțul la gândul că ar putea câștiga. Eu am distribuit din solidaritate pentru trupe și pentru organizatori, toți aflându-se la început de drum, la fel aveam să procedez și cu achiziționarea biletelor. Organizatorii mi-au făcut o surpriză și m-am bucurat foarte tare, dar, în același timp, doream să contribui la susținerea trupelor într-un context pecuniar.

Rodeo pe un cal Fjord

A fost prima oară când i-am auzit pe jockeii de la Flesh Rodeo, trupă românească ce abordează un alternative metal. I-am urmărit încă de la începutului actului care mi s-a părut puțin confuz inițial, însă pe parcurs am început să înțeleg ce doresc să transmită. Instrumentalul formației aduce cu cel al trupei Tool, iar vocalul se aseamănă la timbru cu Maynard Keenan pe anumite pasaje. M-a impresionat prezența scenică puternică pe care a avut-o solistul Flesh Rodeo, completată de un sound groovy dat de o sincronizare ritmică foarte bună. Mai mult, pe lângă energia transmisă, m-a fascinat atmosfera creată de pasajele de improvizație pe care le-am sesizat în finalul actului. Flesh Rodeo mi se pare un nume ușor surprinzător, pentru că are conotații ce sugerează o inclinație mai degrabă înspre death metal. Cu siguranță, trupa a reușit să pregătească publicul pentru  următoarele reprezentații, eu una doresc să intru în caruselul creat de ei și data viitoare într-un nou concert!

Asemic și semantica sunetelor

Asemic nu m-a dezamăgit nici cu această ocazie, iar așteptările mele erau foarte mari, la fel și nerăbdarea. Din acest motiv, când am ajuns la standul cu merch pentru a-mi ridica tricoul câștigat, la întrebarea pusă de Titus: ”Cu ce?” am răspuns hotărât: “Cu Asemic!”. După această mică gafă m-am gândit să-mi spăl păcatele și să-mi achiziționez în spirit de solidaritate un tricou. Cu ce? o să-ntrebați. Da, cu Asemic. Show-ul pus în scenă de Asemic a fost foarte bine închegat și am auzit un progresiv metal cu influențe de jazz, fusion si djent. Nu putem să negăm că versatilitatea muzicii cântate de Asemic provine de la experiența pe care o au membrii trupei și aici îl putem da exemplu pe basistul Alexei Nichiforof al cărui background muzical include o trupă de metalcore numită Negative Core Project, trupa Abigail (doom/death metal), dar și trupa Taine ce abordează genul progresiv death metal. Dorința lor de exprimare muzicală fără ajutorul unei voci vine în ajutorul sound-ului pe care aceștia încearcă să-l creeze, lăsând ascultătorul concentrat pe instrumentalul complex și pe calitatea superioară a acestuia. Atmosfera dată de instrumental este de-a dreptul spațială, melodia “Solaris” plăsmuind un cer înstelat pe tavanul clubului Fabrica. Aștept cu nerăbdare următorul album marca Asemic și de ce nu, trupe românești noi de progresiv care să ia exemplu de la acești zei autohtoni ai genului, pionierii progresiv metalului în România.

Fjord – conexiune atmosferică

Headliner-ii din acea seară, trupa de post metal, Fjord, au extins atmosfera cosmică inițiată de Asemic. Cu un fundal verde proiectat in spatele scenei, Fjord au creat o adevărată auroră boreală în rândul publicului. Vrăjită de acest sunet, am reușit printre picături să disting o oarecare asemănare a albumului “Portrait for a reflection” cu “Ashes Against The Grain” al trupei Agalloch. Muzica foarte pătrunzătoare venită din partea acestora a revărsat un izvor de sentimente de pace, de contopire cu natură. În același timp, am citit pe spatele CD-ului titluri de melodii precum „Endless”, „Stars in an Ocean of Darkness”, „There is Life Inside the Sapphire”, care descriu perfect atmosfera dinamică, dar puternic spirituală conturată de muzica trupei Fjord. Mai mult, această stare este completată de claviatura piesei “Among Shards Of Dreams I Walk” care poartă ascultătorul în vremuri și pe tărâmuri îndepărtate. Cu noul album “Portrait for a reflection” Fjord și-au exprimat dorința de a oferi publicului o experiență unică, trezind la viață o stare contemplativă în rândul acestora.

Începe să se remarce această sferă a undergroundului românesc, apreciez că muzica metal românească se află pe o drum ascendent, iar unele subgenuri își fac și ele loc. Îmi doresc să pot vorbi pe viitor de o muzică românească care să se poată regăsi cu ușurință într-o gamă largă de aprecieri pozitive la scară internațională. Avem instrumentiști și vocaliști buni, avem public dornic de noutate și avem organizatori intrați recent în industrie care doresc să se facă remarcați și să câștige teren din respect față de muzică și față de public. Un lucru este cert, viitorul scenei de metal din România sună bine, tot ce trebuie să facem este să ținem ochii deschiși: „ Our eyes / wide open / at the edge of the world.”(Flash Rodeo – “End of Greatness”).