Între atâtea lansări în zona progresivă și de avant-garde, m-am lăsat purtată pe Marele Nor al lui Magellan, de la Neptun și Pluto, până la Galaxia lui Barnard și înapoi pe Pământ. Space metalul autohton de pe albumul de debut, “Vid Nocturn”, al trupei Frig, m-a propulsat pe ultima planetă de la Soare. Am trecut apoi într-o altă galaxie și m-am poziționat pe orbita planetei Tesseract unde, cu ajutorul albumului “Sonder”, am descoperit o nouă parte a acesteia. Aterizarea pe Pământ a fost una bruscă, cauzată de “Eat the Elephant”, marca A Perfect Circle, care explorează dedesubturile bolnave ale erei în care trăim, o eră plină de obsesii, tehnologie, deconectare socială și lipsă de empatie. În final, fugind departe de cotidian, departe de știri false, operații estetice, putere și bani, m-am refugiat într-un proiect autohton, numit The Bipolar Disorder Project, care aparține lui Robert Cotoros, chitaristului trupei Hteththemeth.

Primul album născut din proiectul one-man band, The Bipolar Disorder Project și intitulat Anna este realizat într-o notă mai progresivă decât se regăsește “Best Worst Case Scenario”, din formula Hteththemeth, dar păstrează atât din romantismul și dramatismul acestuia, cât și ceva din latura supernaturală a poveștii. Dacă “Best Worst Case Scenario” era despre arhanghelul Adoriel, care se dezlănțuie sub forma lui Hteththemeth, când realizează că oamenii nu sunt capabili de o iubire absolută, albumul “Anna” spunea povestea legăturii amoroase dintre o fată cu un trecut misterios și o entitate întunecată.

Fotograf Ilinca Ivanuc

Faptul că Robert este unul dintre principalii compozitori al formației Hteththemeth se simte încă din prima piesă, L’inevitable, care preia din latura întunecată a “Best Worst Case Scenario” și, cu ajutorul viorii, pianului, dar și a vocii amplificate cu un efect de dublare, reușesc să construiască o atmosferă apăsătoare, sinistră, sufocantă. Anna se plimbă desculță prin grădina cuprinsă de flăcările toamnei, sub privirea scufundată în dorință a spiritului.: „This garden I see/ Of fire and brimstone/ No life grows at its feet/ Always forlorn”. Influențele opethiene prezente pe cea de-a doua melodie, “Anna’s Nightmare”, recreează atmosfera prezentă pe „Damnation” și pe „Blackwater Park”. În prima parte a piesei, acordurile de chitară acustică mătură frunzele sângerii de sub picioarele goale ale Annei, iar bătăile de tobe, care-mi amintesc de piesa “Baby” de la Iris, parcă numără pașii făcuți de fată prin grădină. După 5 minute și jumătate de melancolie, se creează o punte către „Origin of Symmetry” și „Absolution” ale trupei Muse. Melodia capătă rapiditate, iar frica se instalează în inima Annei: „Fear sets the tempo here/ Before you dissappear”, în momentul în care entitatea îi șoptește acesteia să i se alăture suflet, nu și trup. Anna realizează că totul a fost doar un coșmar când piesa revine la instrumentalul acustic.

A treia melodie de pe album, „A Whisper in Darkness” este o prăjitură stratificată cu cremă, în care pasaje caracterizate de melodicitate, cu solo-uri de chitară și voci clean, sunt alternate de blastbeat-uri și răgete specifice death metalului. Piesa marchează o decizie importantă pe care o ia Anna și care schimbă definitiv firul poveștii. Aceasta trece de partea cealaltă a vieții și se găsește în brațele reci ale iubitului său, pe „China Sencha or a Brief Moment of Love”, un moment presărat cu post-rock și cu solo-uri spumoase de chitară. În continuare, pe „Mannequin”, aflăm că fata își părasește trupul în sepultură și își urmează iubitul, care o îndeamnă să uite de vechea sa viață: „Love me in everyone’s dismay/ Find me when there is nothing left to say”. Această melodie, compusă în colaborare cu Andrei Oltean (E-an-na), surprinde prin elemente muzicale noi, precum sunetele de flaut și acordeon. Flautul reușește să se integreze frumos în piesă și să rezoneze cu titlul anterioarei, „China Sencha or a Brief Moment of Love”, amândouă ducându-mă cu gândul la estetica muzicală de pe albumului „Utopia”, al solistei finlandeze, Bjork. Inserțiile de acordeon, în schimb, nu știu cât de mult se potrivesc cu acest tablou care se vrea experimental, dar așezat. „The Pill”, armonizată cu viori și saxofon, este, din punct de vedere instrumental, mult mai bine clădită decât precendenta. Versurile de pe aceasta descriu cum tânăra, aflată la granița dintre viață și moarte, se trezește pe un pat de spital înconjurată de cei dragi. Această trezire din comă reprezintă, de fapt o trezire la realitate, pe care Anna trebuie să o accepte; o realitate în care o pastilă face diferența între ceea ce este real și ce nu, o realitate în care Anna trebuie să-și părăsească mirele la poarta dintre viață și moarte: “Leave your groom right at the door/ He will bother you no more”. Versurile au o încărcătură poetică deosebită aici și, alături de vioară și saxofon, construiesc paleta de sentimente prin care trece fata.

Fotograf Bogdana Ioana Iliescu

Pe Anna’s Culling, penultima melodie a materialului discografic, auzim câteva influențe Devin Townsend, pedală dublă, voci de black metal, și vocea Annei, interpretată de Laura Brat de la Gray Matters. Punctul culminant este reprezentat de alegerea fetei, care poate ori să continuie să ducă o viață lucidă, ori să se lase pradă gândurilor negre și iubirii interzise. Inevitabilul se întâmplă, mai exact “L’inevitable pt. 2”, și vocea gingașă a Anei Tazlauanu, care îi dă de această data viață eroinei noastre, dezvăluie dorința arzătoare a acesteia de a rămâne alături de iubitul fantomă care a sedus-o. Materialul discografic se încheie cu constrastul puternic între vocea caldă a Anei Tazlauanu și vocea dezlănțuită a lui Robert Cotoroș, urmat de note de pian și saxofon. Așadar, avem parte de un deznodământ măreț, care se ridică la înălțimea întregului album.